Newsletter

[contact-form-7 404 "Not Found"]
Bisoca

Bisoca este o comună a județului Buzău aflată la poalele munților Vrancei. În zona Subcarpaților de Curbură, în depresiunea Bisoca-Neculele. Este o zonă aflată la interferența a trei regiuni istorice: Muntenia, Moldova și Transilvania.

Cum te uiți de pe cel mai înalt vârf -„Podu’ ăl mândru, vezi, în cele patru zări, case răsfirate printre păduri, livezi, fânețe, drumuri și pârâie. Cele opt sate ale comunei sunt Bisoca, Băltăgari, Lacurile, Lopătăreasa, Pleși, Recea, Sările și Șindrila. Fiind un sat răsfirat, ocupația de bază a locuitorilor este munca agricolă și cea pastorală.

Menționată ca așezare încă din vremea domnitorului Radu de la Afumați (3 februarie 1522 sub numele de Biseaca și Bisovca), localitatea a fost populată de moșneni rumânați de Mihai Viteazul (țărani liberi) la fel ca celelalte localități din nod-estul ținutului Buzăului și a țării Vrancei. În 1551 întâlnim o a doua menționare oficială din timpul lui Mircea Ciobanul. El lasă descendenților drept moștenire moșiile deținute în nord-estul Buzăului.

Localitatea a prezentat interes pentru mai mulți oameni de cultură de-a lungul vremii. Academicianul Iorgu Iordan, Basil Iorgulescu, scriitorii Alexandru Odobescu și Alexandru Vlahuță, etnograful Tancred Bănățeanu, pictorul Nicolae Grigorescu. Dezvoltată la început ca o regiune pastorală, cu cătune și odăi izolate, necesare pentru creșterea vitelor, s-a transformat într-o adevărată comunitate tradițională. Aici au fost practicate vechi meșteșuguri. Olăritul, confecționarea uneltelor din lemn și metal, cultivarea și prelucrarea fibrelor textile. Unele dintre acestea păstrându-se până în zilele noastre.

.

tesaturi-bisoca

tesaturi-bisoca

Este locul de unde se spune că ciobanul Bucur a plecat cu turma sa de oi spre câmpiile întinse punând bazele Bucureștiul de astăzi. În localitate există încă un loc stâncos care poată numele de Masa lui Bucur. O altă legendă a locului este cea legată de Furu- fiul Vrâncioiei. Muntele acestuia veghează parcă așezarea. Pădurile zonei nu au scăpat de haiducii vremurilor de demult. Corbea, haiducul „ce ia de la săraci și dă bogaților” se ascundea prin aceste colțuri. El a fost cel care, prins fiind și pe punctul de a fi spânzurat, a scăpat chiar din mâinile gărzilor reginei Elisabeta păcălindu-le prin viclenie și înțelepciune deopotrivă.

Hai in Bisoca

Hai in Bisoca

Găsindu-ne în vecinătatea Vrancei, foarte aproape de Nereju, adesea bisocenii se simt mândri că acestea au fost locurile de unde a fost culeasă și unde a circulat creația populară „Miorița”.  Publicată de către Vasile Alecsandri în anul 1853, a fost considerată o lungă perioadă de timp o capodoperă ce reprezintă un întreg popor. Aceasta fiind și motivul pentru care Alecsandri a afirmat că românul este născut poet.

Resursele locului

În ceea ce privește bogăția locului, zăcămintele de sare se găsesc la tot pasul în nordul județului Buzău.  Întâlnim de asemenea și resurse de aur și argint. Acestea au fost exploatate începând cu anul 1830 în timpul administrării Principatelor Române de către Kiseleff. Cu ocazia acestei exploatări, au fost aduși în Bisoca câteva sute de rromi ce au fost instalați în cătunul Coita din satul Lacurile. Zăcămintele petroliere au fost totodată scoase la suprafață, iar prin instalații simple de rafinare au fost transformate în gaz lampant. Acesta a fost atât de folosit până în deceniul al VI-lea al secolului trecut. Atunci o parte din comună a fost racordată la sistemul electric național.

Bisoca

Bisoca

Bisocenii, oameni simpli, cu credință în Dumnezeu, păstrează și astăzi tradițiile pe care le-au primit din generație în generație. Dansul, portul, meșteșugul, datinile, toate grăiesc despre moștenirea etnografică a regiunii.

Nu există comentarii
Post a Comment