Newsletter

[contact-form-7 404 "Not Found"]
Ia traditionala

Îmbrăcarea femeii în costumul tradițional a intrat în limbajul popular sub numele de „găteală”. „A  ne găti înseamnă deci a ne îmbrăca cu haine potrivite, a ne pregăti pentru a le arăta, a fi în stare ca, prin veșmânt, să ne îndeplinim rolul social cuvenit. A ne găti înseamnă a ne supune acestei pregătiri, a ne conforma veșmântului, pieptănăturii și întreaga înfățișare regulilor de prezentare existente în societate” (Cuisenier, 50).

Bisoca

Cu toții ați auzit probabil de ia de Muscel, ia de Sibiu,ia de … . Dar cu siguranță acum vă întrebați ce este aceea ie în broci. Ei bine, în județul Buzău, într-o zonă de munte aflată la granița de influență a celor trei regiuni istorice: Moldova, Muntenia, și Transilvania, se află o localitate ce se numește Bisoca. În acest loc așezat la poalele munților Vrancei, femeile și-au țesut și cusut propriile hainele. Au folosit ceea ce creșteau în curte, cultivau în grădina sau culegeau de pe poieni. Așa a aparut ia în broci. O ie cusută cu fir de lână vopsit într-o culoare naturală.

ia românească

Ia in broci

Când vorbim despre broci, vorbim, de fapt, despre o plantă (Rubia tinctorum). Rădăcina acesteia era preparată cum numai femeile de aici știu și se folosea pentru vopsirea firelor de lână cu care va fi cusută cămașa.

De ne uităm în lăzile de zestre bisocene, vom constata că nicio cămașă nu seamănă cu cealaltă. Acestea erau cusute „pe furiș” de fiecare femeie astfel încât nimeni să nu știe modelul ce va fi realizat. Fiecare țărancă dorea ca ia sa să fie cea mai frumoasă  de Paște. Cu ocazia sărbătorii pascale, femeile mergeau la biserică în noaptea de Înviere cu haine noi țesute în casă. Această tradiție s-a păstrat până în anii ’60. Obiceiul spunea că trebuie să fii înnoită din cap până în picioare.  Doar așa se putea primi în casă și în inimă Sfânta Sărbătoare a Învierii.

Pentru bunicile noastre, ia era un lucru sfânt. Purtată cu respect şi  cu multă atenţie, se putea vedea pe uliţele satului pana în ani ’80. Femeile care torceau pe prispa casei, ori îngrijeau grădina sau mergeau duminica la hora satului au reușit să transmită copiilor și nepoților respectul pentru un obiect cu suflet.
Nu există comentarii
Post a Comment