Cămașa, elementul central al costumului popular feminin, se realiza din pânză țesută în casă din fibră vegetală (bumbac, cânepă sau in).
Cămașa specifică zonei Buzăului este cămașa de tip carpatic, purtată direct pe corp, ce se croiește din foi dreptunghiulare, respectându-se sisteme simple, de veche tradiție, datorat unui principiu de economie bine împământenit în mintea țăranului român. Bucata de pânză, cu o lățime de 50 cm, era cu chibzuință împărțită , fiind folosită în totalitate. Cămașa încrețită la gât prezintă cusutură mocănească cu fire de lână vopsit în culoarea grena cu ajutorul unei plante denumită broci(Horșia,68). Cămășile vopsite „în broci” au fost cusute până spre jumătatea secolului trecut fiind treptat înlocuit de iile cusute cu „inișor” cumpărat de la țiganii care veneau prin sate sau cumpărate direct din oraș după cum mărturisește Rada Neculai „cînd să ducea cineva la oraș îi dădea și aia, și ailaltî: <<mii ia-mi atâta firi, mii ia-mi atâtea>>” Culoarea inișorului sau a bumbacului era și ea grena, ori roșu închis. După cum mărturisește aceeași informatoare: „dacă cineva cosea cu altă culoare … strâmbau din nas, … le vedeau că mustăcesc (celelalte persoane din sat-n.n.)” (interviul 9). A doua jumătate a secolului trecut a dus la introducerea în comună nu doar a unor modele noi din regiunile învecinate ci complet diferite de ceea ce cunoșteau sau produceau până în momentul respectiv. De asemenea, s-a început și folosirea culorilor precum bleomarin, verde, maro, galben, negru, albastru. Aceasta s-a întâmplat datorită schimbării sistemului politic ce au favorizat pe de o parte deplasările în alte spații datorită muncii forțate în zonele de câmpie colectivizate, dar și datorită angajării femeilor la Cooperatica Arta Populară cînd „prin ’64- ’74, cî atunci a fost perioada di vârf, luam una di la alta, ba ne mai duceam și ne uitat pântr-un magazin, și făceam. Făceam ce vream, ne dădeau ei materialul și ața.” (interviul 9)
Articol scris in cadrul activității „ Scoala de vară” , in cadrul proiectului:
„ Obiect. Ocupatie. Obicei – O poveste de spus si de trait ” este un proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia @Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Proiectul face parte din acțiunile de revitalizare a mediului rural desfășurate de Asociația Zestrea Bisoceană.
Autor: Țicleanu Nicoleta