Războiul de țesut a cunoscut două etape de dezvoltare. Războiul vertical a fost inițial utilizat pentru țeserea părului de capră sau pentru realizarea rogojinilor. Acesta a fost ulterior înlocuit de războul orizontal atestat în spațiul românesc încă din secolele X-XII. Noul sistem a ușurat cu mult munca de execuție, dar a creat și un nou tip de țesătură mult mai rezistent.
La Bisoca singurul tip de război răspândit pe scară largă era și este cel orizontal, rar întâlninduse războaiele verticale pentru țesături fie din stuf, fie din foi de porumb folosite pentru realizarea unor ștergătoare așezate la intrarea în casă. .
Fiecare casă și fiecare gospodină avea până la sfârșitul mileniului trecut un război orizontal prin care își îmbrăca locuința și locuitorii acesteia.Odată cu schimbarea regimuli politic războaiele au fost duse adesea în podurile caselor sau uitate într-o polată.
Pregătirea războilui de țesut a reprezentat o sursă de venit pentru femeile care cunoșteau foarte bine tainele năveditului. Urzirea țoalelor țesute în patru ițe și șase scripți nu erau cunoscute decât de câteva dintre femeile satului care pregăteau războiul pentru cele care doreau acest tip de țesătură.
Realizat în general de doar câțiva meseriași ai lemnului, fabricarea războiului cerea o precizie ridicată pentru ca țesătura să se țeasă uniform. Una dintre bisocence mărturisește că „ităticu lucra (războaie-n.n). Lucra ăsta, Trif ăsta din Recea. Le cumpăram. Și tăticu lucra războai, da’ știi el ciacâ nu prea le poati faci acol sî nu prea facî chisc cî ai văzut cî o ia o margini mai înaiti și trebui unu’ mai specialist sî le facî. Bătrânii, ce sî mai.”
Pregătirea războiului de ţesut necesită cunoașterea a numeroși pași ce se învățau de obicei în familie. Mai întâi se pregătesc firele pe urzitoare. În funcţie de modelul ales, tipul de tesătura realizată şi dimensiunea acesteia se pune pe urzitoare numărul de fire necesar. Firele formează urzeala ţesăturii. Până la începutul secolului trecut urzeala era fie din firul de cânepă obţinut din fuior, fie din fir de lână. Treptat însă, urzeala de bumbac a început să fie mai populară ajungand ca în a doua jumătate a secolului trecut aceasta să fie singura folosita.
Urzeala de lână sa folosit în special la realizarea cioareilor sau a stofei utilizată fie la unele accesorii precum gluga, fie la realizarea hainelor pentru iarnă sau a celor pentru femei.
Articol scris in cadrul activității „ Scoala de vară” , in cadrul proiectului:
„ Obiect. Ocupatie. Obicei – O poveste de spus si de trait ” este un proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia @Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Proiectul face parte din acțiunile de revitalizare a mediului rural desfășurate de Asociația Zestrea Bisoceană.
Autor: Stefania Briceag
